M-am așezat pe canapea, față în față cu mine. Între noi aerul a devenit tăios de se vedeau respirațiile cum conversează. Priveam în ochii celuilalt eu. Vedeam în ei toată tristețea pe care eu nu aveam curaj să o arăt. Vedeam în fața mea acea persoană care cândva era nepăsătoare la tot și toți din jur. Când mă uitam înapoi la mine vedeam schimbarea. Vedeam frigul din suflet, dar și pe cel din cameră. Simțeam pe obraji nepăsarea celorlalți față ... Citește mai departe!
Etichetă: sunt
Corp obscur
am să plec acolo
unde ochii tac mereu
doar urechile vorbesc
unde creierul muncește cel mai mult
în timp ce corpul se relaxează
aici nu mai stau
ochii privesc prin mine
urechile aud dincolo de mine
de parcă nu exist
mă duc
să mă caut
să mă pierd
să fiu