Cu privirea-n jos pășesc meticulos
Pe străzi nemăturate într-un oraș jegos
În care n-am putut să cresc, probabil n-am să pot să mor
N-am să am demnitatea unui trai ușor;
Deși nu știu să cer și, Doamne, nu am cui,
Am milioane de frați, toți ai nimănui.
Toți sunt ca mine, c-au înțeles bine
Să se unească și la rău, și la bine;
Doar între noi ne mai purtăm stima
Și nu-mi pasă că mai sus n-am reușit rima.
Nimic ... Citește mai departe!