Cu privirea-n jos pășesc meticulos
Pe străzi nemăturate într-un oraș jegos
În care n-am putut să cresc, probabil n-am să pot să mor
N-am să am demnitatea unui trai ușor;
Deși nu știu să cer și, Doamne, nu am cui,
Am milioane de frați, toți ai nimănui.
Toți sunt ca mine, c-au înțeles bine
Să se unească și la rău, și la bine;
Doar între noi ne mai purtăm stima
Și nu-mi pasă că mai sus n-am reușit rima.
Nimic nu-i perfect în crunta realitate
Și nimeni nu pune preț pe omeneasca demnitate;
Cei ce ne conduc, din prostie sau răutate,
Au inventat hoția- un mod de a da lumea la o parte.
Noi nu închidem ochii, nici chiar după moarte,
Și vom avea grijă să se facă dreptate!
Strofa asta nu înseamnă nimic și nu va schimba nimic. La fel ca melodia celor de la Paraziții care m-a inspirat să o scriu:
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=RUGPlgR3Xbc]