Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
la un semn deschisă-i calea
către-un magazin din colț
să-mi îngurgitez cafeaua
să scot somnul orb din corp
iată vine-un sfânt poet
pierdut ce izvorăște depresii
cu un vers pe un steag negru
cu lacrimi murdărind pereții
„tu ești Ștefan” nu mai sunt
și de vrei îți povestesc
de ce mi-e sufletul cărunt
și nu mai pot să-l îngrijesc
dar se plictisi poetul
și lăsă pixul din mână
peste lume peste viață
peste visul cel din urmă
E luna-n care
O să mă satur de sarmale
N-o să am timp de pijamale
O să colind orașu-n care… totu-i rău în jurul meu
E luna-n care
Afară e mult prea răcoare
Răcesc până luna viitoare
Uit să iau haina protectoare… pe corpul meu
E luna-n care
Nu pot să scap de supărare
Zilele îmi par nasoale
Ca orice lună-n calendare… din timpul meu
E luna-n care
Mă duc devreme la culcare
Aștept degeaba o schimbare
Este prea multă ... Citește mai departe!
Între noi e-o cameră iar
Ne zâmbim, dar numai prin LAN
Ne minţim că nu e la mişto
Cade netu’ sau nu ştiu io(ooh).
Am un fel de programe speciale
Antivirus şi firewall, plus acceleratoare
De download doar să te văd mai bine
Când îmi cade netu’ mi se face dor de tine.
Eu nu mai văd în faţa ochilor
O fi de la net sau placa video
Monitoru-i plin de linii şi culori
Îmi pică netu’ fix de sărbători.... Citește mai departe!