Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Dă-mi zâmbetul tău
Pe al meu l-am pierdut
De două ori
Într-un oraș vechi
Într-un oraș nou
Dă-mi brațele tale
Ale mele nu mai pot scrie
Dă-mi inima ta
A mea nu mai e vie
Și mai dă-mi o coală de hârtie
Dă-mi pașii tăi
Să văd ce ai văzut
Dă-mi-te pe tine
Să-mi aibă viața început
Și mai dă-mi
Și un iaurt
fmm autocorect
lasă-mă să-ți cioplesc tăcerea
permite-mi să mă las orbit de ea
vreau să alunec în ea
ca somnul în sufletul oamenilor
tu ești mereu sfârșitul meu
îmi limitezi gândirea
totuși te prefer
în locul profanării zilelor de mâine
îți scriu a nu știu câta utopie mizeră
așa simt că trăiesc
deși din tine a rămas doar contur
fum deșirat în sânge
și sufletul pașilor tăi
depărtându-te…