Ţi-am urmat paşii prin cel mai înspăimântător labirint. Alergai ţinând în braţe acea păpuşică sinistră, fără ochi, păr şi cu crestături adânci în plastic. Aveai o viteză nemaipomenită. De parcă vântul te împingea de la spate. Şi ploua atât de tare că mie îmi aluneca încălţămintea la fiecare cotitură. Brusc, ai dispărut…
Etichetă: ploaie
1 mai… supt şi-acum mă scuipi?
Vremea şi-a cam făcut de cap cu noi în ultimul timp. Parcă în urmă cu mai puţin de o săptămână soarele ne sugea pofta de viaţă cu căldura pe care o trimitea pe pământ. Dar acum norii au început să scuipe ploaie, parcă în bătaie de joc. Aşa că, în loc să petrecem această zi la pădure, am petrecut-o în oraş. Măcar să avem recolte bogdate!
Cultură
e vremea mărunţişului
când toţi ne vărsăm buzunarele
într-un exces de debit financiar
spre brazdele neproductive
lăsându-ne atacaţi de dăunători
în loc să creştem înalţi
ne
lungim la pământ
în aşteptarea ploii
pe care trebuie să ne-o facem
singuri
Pe timp de ploaie
unde a plecat umbra ta?
se va mai întoarce?
îmi va mai acoperi vreodată trupul?
am să-i mai simt gustul?
îţi mai aminteşti când umbra ta se speria de vânt
şi eu îi spuneam că de ploaie ar trebui să-i fie frică…
acum n-o mai văd de nori.
Pierdut în timp
Mi-aduc aminte cum ploua în primăvara aceea. Parcă cerul se rupea deasupra ceştii care este lumea. Tu nu cred că îţi mai aminteşti. Nu trebuie să îţi aminteşti! S-a pierdut magia acelor zile şi a rămas doar praf de speranţă.