Ne lipsește

am palmele transpirate
de la prins gânduri
iuți precum condimentele pe care le pun în măncare
salata vieții mele
gângănii cât cuprinde
în rest nimic

și iar îmi fac sandviș picioarele
le pun în sacoșă
mă car înapoi pe planeta mea
chiar dacă acolo
nu există cartofi prăjiți în șosete

Atenție, pericol de înec!

șosetele sunt niște poezii nespălate
purtate de chirurgi
când se rupe șiragul zilelor
uscate pe gunoaie
la umbra ploilor de eroarie
după mâncarea de cine rămâne ultimul spală putina

cuvintele încă stau în picioare
amețite de mirosul vremurilor
în care ne spălăm cu toții
fără să tragem apa