Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Am mai dat o tură de cer
Înainte să incendiez noaptea
Ca atunci în parc
Am mai scris un vers
Chiar dacă îmi promisesem că nu mai fac
De dorul tău
Dar tot el m-a împins în praf
Și m-a făcut să realizez
Că tu ești poezia
Și ca să pot trăi
Am nevoie de amândouă
În ultimii ani, de fiecare dată când îl vizitam pe tata la țară îi promiteam că data viitoare voi veni conducând propria mașină. Ba chiar îl întrebam de dimensiunile garajului pentru a fi sigur că aceasta va încăpea. Desigur, la fiecare reîntoarcere, tot cu microbuzul mă duceam. Oricum el uita aceste lucruri pe care eu le spuneam. Numai eu nu uitam. Pentru mine erau ca o promisiune pe care nu puteam să o respect. O promisiune făcută cu mult timp ... Citește mai departe!
