„M-am așezat în fața oglinzii. Am început să o studiez. 4 laturi drepte, lipsite de ramă și de vreo protecție aplicată marginilor tăioase. Suprafața ei argintiu-lucioasă își făcea datoria, ca deobicei: reflecta toată lumina care îi atingea suprafața. Undeva în centrul ei stătea aproape nemișcată o ființă. Era un om slab, atât de slab încât îi puteai vedea emoțiile pe corp. Un corp care a preferat să aibă mai multă grijă de creier decât de el. Nici asta nu prea ... Citește mai departe!