Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mi-am exhumat scrisul și mirosea îngrozitor
m-a atacat cu o privire inocentă
mi-a spus că mă va bântui
fără oprire sau milă
paltonul croit strâmb îi atârna pe umerii slabi
mi-a spus că EU l-am făcut așa
i-am dat dreptate
mi-a luat și timpul și pacea
apoi a fugit
am încercat să zâmbesc a minciună
dar mi-a tăiat privirea cu călcâiele
cu praful mi-a acoperit sufletul
și m-a condamnat la nemurire
Slab, slab! Ai mare grijă, tinere (da, tu, cel care scrii acum)! Credeai că ce a fost mai greu a trecut? Află că abia acum începe! Cu ultima notă pe care ai luat-o la SuperBlog mă faci să mă simt ca la o anumită materie din liceu. E normal, totuși, să mă simt așa. Nu poți fi priceput la orice! Însă tu nu te prea pricepi la nimic. Asta e problema!
Lasă, nu mai fi supărat! Să sperăm amândoi că ... Citește mai departe!