Pe cine nu lași să moară…

mi-am exhumat scrisul și mirosea îngrozitor
m-a atacat cu o privire inocentă
mi-a spus că mă va bântui
fără oprire sau milă

paltonul croit strâmb îi atârna pe umerii slabi
mi-a spus că EU l-am făcut așa
i-am dat dreptate
mi-a luat și timpul și pacea
apoi a fugit

am încercat să zâmbesc a minciună
dar mi-a tăiat privirea cu călcâiele
cu praful mi-a acoperit sufletul
și m-a condamnat la nemurire

Si bemol

lasă-mi o lumină aprinsă
ca să mai pot spera

lasă-mi un sac încăpător
în care să adun cunoaștere

lasă-mi o grămăjoară de pietre
cu care să arunc în bălți

lasă-mi nisip strălucitor
pe care să-l dau pe prostii

lasă-mă să încerc
dar nu mă uita așa

lasă-mă să fiu eu
și eu te voi lăsa