Merg și disper

de ce mi-ai pus ștreangul de gât
și m-ai pus să bat în pietre
până vor suna ca gongul
n-am forță și tu mi-ai zis
să transform într-un cerc rombul
multe straturi de dojeni
s-au făcut o haină groasă
pe care nu mai pot s-o port
și aș vrea s-o las acasă
au alunecat pe mine
munți ce tu poți acum duce
eu tot de povara lor
simt că am cancer și ulcer
sufletul tău e murdar
sau poate nici ... Citește mai departe!

În miezul problemei

gândurile se rotesc în jurul meu într-un dans de luptă
eu le privesc din ștreang într-o mare derută
care atacă primul și din ce direcție
oare chiar va lovi sau îmi va da o lecție

în momentul ăsta pot fi doar serios
căci ceea ce simt e foarte dureros
pe dinăuntru, însă timpul zboară
și sper să nu mă doară și pe-afară