umblu pe stradă cu sufletul descheiat la nasturi
în bătaia vântului
într-un buzunar interior
într-o casetuță de lemn mucegăit
îmi țin inima
dacă ceilalți ar ști că am așa ceva
m-ar exila
sub fiecare pas al meu șade o vorbă
pe ele îmi clădesc viitorul
literă cu literă
iluzie cu iluzie
până ajung la capătul disperării