Tunelul Lujerului – viitor târg expozițional

WP_20180106_15_26_05_Pro

Prima parte a poveștii a rămas în urma metroului, noi ajungând la Politehnica. De aici pornea vizita celui de-al doilea obiectiv din acea zi. Aveam să vizităm tunelul Lujerului, loc unde mi-am dorit să ajung din momentul în care am citit această știre.

Deși proaspăt curățat de Primăria Sectorului 6 (și murdărit la loc de locuitorii din zonă), după cum ne-a confirmat și ghidul nostru, Andrei, fostul tunel CFR mai are de trecut prin multe etape până să devină târg expozițional.

Chiar și atunci când primăria pare a avea o idee bună, lucru care se întâmplă destul de rar, se găsește cineva care să pună bețe în roate. De data aceasta au fost chiar locuitorii acelei zone, care au reușit în aproximativ două săptămâni să murdărească din nou locul, însă se pare că nu chiar cum era înainte. Dar timp este, proiectul de amenajare a obiectivului urmând să înceapă (dacă acest lucru chiar se va întâmpla) abia la primăvară.

Detalii despre tunel nu pot da eu prea multe, însă pot scrie despre experiența avută de mine acolo. Încep cu oamenii care locuiau chiar în tunel, care își amenajaseră diverse chestii, inclusiv o scrumieră, deși toată zona e un uriaș tomberon. A fost interesant să aud autoturismele și să văd tramvaiul trecând prin pasajul de care ne despărțea doar un perete, m-a făcut să mă simt de parcă noi nu prea aveam ce căuta acolo. Și, într-un fel, chiar așa era, am înțeles că nu am vizitat întreg obiectivul din cauza unui om din zonă care, la alte tururi pe acolo, chema poliția.

Dacă la începutul pasajului predominau gunoaiele, înăuntru erau pietre, noroi și lacuri. Am fost întâmpinați de un alt val de gunoaie la ieșire, însă noi ne-am concentrat pe evitarea buruienilor care au acaparat calea ferată care nu a fost înlăturată de pe acolo.

Poza de la început nu este chiar din tunel, ci de la suprafață, din apropiere; însă este, probabil, cea mai spectaculoasă. Totuși eu le-am pus și pe celelate într-un album fiindcă sper că este ultima dată când vom vedea tunelul Lujerului în această condiție.

Plin de noroi de parcă aș fi săpat șanțuri toată ziua și cu bugetul zilnic (oricum destul de mic) depășit cu aproape 100%, m-am întors către cămin – eram deja în urmă cu scrisul și voiam neapărat să povestesc despre filmul la care fusesem cu o zi înainte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *