mă uit la el și văd
incapacitatea de a simți fiorul
de a nu vedea nici prin aerul curat
mistuit pe interior de o fază
și înțeleg jumătate din deplin
și deplinul jumătății
fără să înțeleg nimic
și-a creat propria lume
sau poate n-am știut până acum
cum arată
acum și eu vreau să o distrug
în timp ce o vindec
doar uitându-mă la ea
paradoxal văd în el trăire
mă văd uneori pe mine
cel ce acoperă lumea cu lumină
luată dintr-un loc întunecat
în care nu am fost niciodată
deși nu cunosc niciun alt loc
de asta nici nu deschid ochii bine
-i închid la loc
să vorbească lumea prin mine
și eu prin ea
nu știu dacă să mă bucur sau să îmi pară rău
că nu mai e
ștevie
locuri de muncă