Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Aici luminile
Sunt strâmbe ca
Gândurile stau în ziduri
De piele se aude jos
Glasul pierdut al
Inimii
Aici scaunele
Sunt joase te țin
Aproape de pământ de
Camera cu liniște
Eternă unde
Îmbrățișările ar
Trebui să vorbească
Aici singurătatea are
Meniu all inclusive mă
Cheamă câteva ore
De moarte până zâmbetul
Tău mă va trezi
I didn’t overcome
The fear of not having
You near I’m
Painting with my
Naked heart and brain
I sing pain I
Try to eat chains sitting
Next to the 8th
Color of my
Soul next to a
Silent wall now
I get through I
Get truth but I
Still can’t get
you
Cine mă mai citește din când în când știe că uneori mai scriu și articole din „sfera” IT (extrem de rar vara asta). Ceea ce nu cred că am menționat e faptul că, deși sunt pasionat de tehnologie de mai mulți ani, abia cu un an în urmă am reușit să îmi iau primul router. Nu am să intru aici în detalii despre instalarea lui, ci am să scriu, atât cât îmi amintesc, despre ziua aceea.
Era joi. Se ... Citește mai departe!
Cu pașii numărați mereu
Între un ceas de
Mână și unul de perete cu
Ochii după zidurile
Unde nu te ascunzi fie
Ele și virtuale unde
Nu răspunzi am vorbele plecate
Și uitate la fel
Și sufletul serios
Gândesc că nu exist dar
Atunci de unde atâta
tristețe
Astea-s pietre de
Aruncat cu pereți în
Ele ochi prin care privesc
Geamurile și tot
Așa până când ne
Vom plictisi de consumat
Cocktail-uri de trăiri pe
Datorie atunci când
Se vor tăia bilete la
Coadă la intrarea
În sine vom găsi toate
Persoanele când în
Jur nu e nimeni