Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
ia-mi inima în buzunar și fugi
descheiată la palton
printre fulgere
care miros a busuioc
să nu o deschizi până nu ajungi
la mine
am pus ceva înăuntru
o bucată din pulsul meu spart
suflă spre el un zâmbet
să poate alerga din nou
pe gâtul tău
pe câmpia cu vise și conifere
poartă-l pe buze
nu știu
dacă se asortează
dar nu știu să fac bijuterii
eu doar adun țărâna de jos
din ea fac strofe aurii
păstrează un ... Citește mai departe!
astăzi port inima de scris
vreau să mă rătăcesc pe harta ta sangvină ca-ntr-un vis
să-ți simt alveolele pulmonare în timpane
să fii lumină când îmi apari în cale
vreau să îți număr respirațiile
tu să te prefaci că îmi asculți elucubrațiile
să mă îmbrățișezi cum face ploaia cu pământul
cu șoapte muzicale să îmi acoperi cuvântul
am să îți așez bretonul cu un cântec
cu buzele îți pun zâmbete pe frunte
din suflet am să scot un mare buchet ... Citește mai departe!
am auzit că zâmbetul tău vindecă
ia-ți rucsacul cu cuvinte și spintecă-mă
lasă-ți tăcerea să-mi descoasă coastele
pune pământ pe mine și-asta e
acoperă-mă-n umbră să nu mai pot pleca
fură-mi o secundă n-am ce să fac cu ea
dacă nu te aud să știu spre ce mă-ndrept
ia-mi poezia oricum versu-i desuet
eu des fac pașii spre ce-a rămas din tine
mantia-nghețată și cuvintele puține
ia-mi inima să mă pot rătăci
ia-mi melodia ca să nu te pot iubi... Citește mai departe!
alunecă-mi în foaie
atunci când nu mai știu ce să-ți vorbesc
și aș vrea să spânzur tăcerea
cu buzele tale
să îmi las imaginația să îți coboare pe gât
ca o melodie șoptită
să îți aud notele inimii
cea mai abilă percuționistă
acestea sunt ora și anotimpul
trebuie să înceapă spectacolul
adu-mi țigările
vocea mea nu trebuie să fie lină ca a ta
nu trebuie să vindece
ea doar transmite
ce a primit transcedental
din ființa ta
cuibărește-te în sufletul ... Citește mai departe!
azi nu cred că mai scriu
m-am săturat să îmi pierd inima prin geacă
de fiecare dată când îți uiți țigările la mine
și nu mă săruți de plecare
apoi te întorci după brichetă
și nu îmi spui „la revedere”
apoi îți amintești ce trebuia să uiți să îmi spui
șoptești
noi nu avem drumuri diferite
doar că acestea trebuie să se întâlnească din nou
să ne mai aprindem o țigară
îmbrățișați
de fumul acestei seri
de primăvară