îmi apasă întreg corpul
îmi cântă la tobe în cap
îmi spune că n-am nicio şansă
dar eu ştiu că nu-i adevărat
vrea să mă păcălească
dar eu sunt mai şiret
mă înnod cu fundă în jurul inimii
îmi închide ochii forţat
dar în sufletul meu e forţa
îmi închide gura
dar mintea mea e cea care vorbeşte într-una
Autor: Ștefan Trepăduș
Poetul a obosit
poetul a obosit
îşi lăcrimează conţinutul sufletesc
pe un caiet cu foi hidrofobe
îşi ascunde supărările între stânci tari ca gândurile
îşi sapă singur rândurile pe care va scrie
alunecă la vale cu picăturile de ploaie
ştie că nu e binevenit aici
sau oriunde altundeva
locul lui e printre stele stinse demult
ca şi speranta ca va reînvia omenia din oameni
iar atunci stâncile vor deveni perne
pe care să îşi rezeme încrederea că ziua de mâine există cu adevărat... Citește mai departe!
Jenant
Azi mi-am propus să vă amuz puţin cu exemple de situaţii în care,când ceri ceva la magazin, încurci puţin cuvintele şi iese un pic altceva. Ceea ce am să vă povestesc în continuare sunt situaţii reale care mi s-au întâmat mie sau unor prieteni apropiaţi.
„Da-ţi-ne şi mie o pungă de covrigei cu vanilă!”
„Un ciuc cu bere, vă rog!”
„Vreau un Diclofenac unt (adică unguent)!”
„Da-ţi-mi o doză de Cola la jumate!”
Iar cireaşa de pe tort este răspunsul ... Citește mai departe!
Abilităţi pedagogice
Ieri mi s-a spus un lucru pe care nu l-aş fi crezut niciodată, mai ales dacă ar fi venit de la o persoană cunoscută. Un coleg de muncă mi-a spus că explic bine şi că înţelege mai uşor dacă îl învăţ eu decât dacă îi explică alt coleg.
Eu întotdeauna am crezut că şomez la acest capitol. Însă un lucru nu s-a schimbat: chiar dacă se spune că explic bine, tot nu-mi place să fac asta.
Cântecul pietrei
eu sunt piatra
de care te-ai împiedicat de atâtea ori
fără să îi acorzi vreo importanţă
m-ai fi dat din drum
dacă nu ai fi crezut că te vei lovi
(lucru perfect adevărat)
cică pietrele nu gândesc
atunci când bate vântul
sau plouă
de parcă nu ar simţi nimic
însă ele dau de gândit