Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
am sã mai zăbovesc cu o idee
asupra chipului tãu
plămãdit cu suflare de toamnă târzie
și asupra vocii tale
care mã liniștește ca ploaia de vară
asupra ochilor tãi de un senin primăvãratic
și buzele ca o grãdinã cu cele mai diverse flori
ești bucata mea de rai din suflet
acolo unde mă întorc
atunci când sălciile impare
se satură de cântece de dor
am vomat intestine pline cu cuvinte
părerile mele despre zile
liniștea crepuscularã a descătușării inimii
coastele îmi fac gard în jurul sentimentelor
așa se întâmplã de fiecare dată când mă rătăcesc căutându-te
mi-ai furat și drumul
și destinația
lasă-mă să-ți cioplesc tăcerea
permite-mi să mă las orbit de ea
vreau să alunec în ea
ca somnul în sufletul oamenilor
tu ești mereu sfârșitul meu
îmi limitezi gândirea
totuși te prefer
în locul profanării zilelor de mâine
îți scriu a nu știu câta utopie mizeră
așa simt că trăiesc
deși din tine a rămas doar contur
fum deșirat în sânge
și sufletul pașilor tăi
depărtându-te…
Materialul din titlu este ceea ce eu nu am. S-a mai terminat o campanie la Blogal Initiative, alta la care nu am câștigat nimic. Această soartă nefastă o am de un an și ceva, adică de când m-am înscris în Campionatul de Blogging. Poate că ar trebui ca eu să rămân cu poeziile și cu proza mea și să îi las pe alții să participe. Deocamdată nu sunt suficient de bun pentru așa ceva, ar trebui să iau ... Citește mai departe!
am fost în vizită
în neantul unde se nasc idei
am asistat la geneza suflului poetic
o infinitate de energii formându-se în Calea Idee
am amețit în vortexul creaționist
supra-cotidian
o parte din praful ideo-cosmic
s-a lipit de mine
am gravitație mentală proprie acum
aflat în centrul Sistemului meu Ideilar
răspândesc antimaterie cenușie
pe foile prăfuite ale existențelor circumvoluționate
strălucesc în propria mea poezie
când în concret e noapte