Ucidere în masă

Când e liniște, ca acum, îmi place să ascult șoaptele fricii
Din oameni, sau să fac chiar eu niște sacrificii
Îndrept arma, țintesc sau trag întâmplător
Că trebuie să nimeresc…eșec răsunător.
Toți s-au ferit, ca la un semn
Parc-ar fi știut că vreau să-i blestem
Acum chem moartea să facem un pact
Să-i omoare ea pe cei ce-au refuzat
Să-și urmeze destinul ce le-a zis: de azi,
Îmi pare rău, n-o să mai existați…

Reflecție

Am vrut să plonjez adânc în conștiința umană. Însă m-am temut și am făcut un pas înapoi. Tot felul de gânduri se roteau în jurul meu, vroiau sa îmi facă vânt înăuntru.
Am sărit până la urmă! Și am realizat că sunt în același trup care mă ține captiv de aproape 19 ani. Încerc să evadez prin muzică și poezie, emanând pace și dragoste în jurul meu!!