Revenire

Mânjesc din nou foi cu iubire
Pentru cea nou apărută
Să readuc în simțire
Nu doar inima-mi pierdută

Două suflete gingașe
Ce se completează-n cercuri
Pe-ale buzei covorașe
Scăpând inima de grețuri

Am să prind rapid curaj
Numele a-ți pronunța
Ne-nvelim în ambalaj

Aur sufletesc

Priviri intimidatoare
Tu lansezi, eu mă feresc
Căci din suflet îmi doresc
Să-mi fi tămăduitoare

Unei inime bolnave
Care plânge lacrimi albe
Și suspine îngropate
În sughițuri colorate

De speranțe de întoarcere
Către adevărul meu.
Te iubesc, nu-ți pot da pace,
Pedepsi-m-ar Dumnezeu!

Dor de primăvară

Suntem în octombrie. Au trecut mai mult de trei luni de când am fost ucis psihic. Era vară. Acum e o zi ploioasă de toamnă. Și mie mi-e dor. Mi-e dor de ea…căci m-a schimbat total. Acum sunt doar eu, certându-mă cu conștiința. Sunt trist..aștept să vină cineva. Dar nu vine…

Toamna

E toamnă…frunzele sunt furate de vânt și dansează împreună cu diavolii fioroși ai trotuarelor. Un sentiment de vinovăție te încearcă atunci când pășești pe stradă. Ploi absurde îți mototolesc sufletul în absența îngerilor volatilizării. Puterea de a trece peste încă un anotimp scade, lăsându-te pradă falsei fericiri pe care crezi că o posezi. Credința că totul va fi bine îți dispare încet, ascunsă după vapori de deznădejde. Și totuși va fi…..