Tocmai voiam să vă scriu o poezioară despre cât trafic de internet gratuit am primit, dar pe care nu îl pot folosi (din cauză de feature-phone 😀 ) când laptop-ul mi-a jucat o festă. Una foarte urâtă. S-a blocat, apoi nu a mai dorit să pornească. Nici după vreo zece încercări. Nici după vreo două zeci. Nici chiar când eram atât de nervos că îmi doream să îl lovesc atât de tare încât să se transforme în nisip. De parcă nu știe că e singurul mod în care pot scrie, singurul fel în care pot așterne cuvinte aici. Tocmai acum când simțeam că acest spațiu începe să însemne ceva și pentru alții, nu doar pentru mine.
„Una caldă, alta rece”, așa se spune. Dar nici măcar o bucată de plastic cu circuite imprimate nu îmi va putea lua scrisul!