Stau cu pula-n mână
Și mă uit la cer
Ce pișare plăcută
Ce maț gol sub stele
Mai vărs în mine
o cană de compot
Îmi aprind un chiștoc de vis
Mai băs o bucată
din speranța de ieri
Hrrrrhrrrrrhrrrrrhrrr
Îmi râgâi viața
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Stau cu pula-n mână
Și mă uit la cer
Ce pișare plăcută
Ce maț gol sub stele
Mai vărs în mine
o cană de compot
Îmi aprind un chiștoc de vis
Mai băs o bucată
din speranța de ieri
Hrrrrhrrrrrhrrrrrhrrr
Îmi râgâi viața
M-am trezit ceva mai devreme decât de obicei. Mi-am făcut o cană de cafea și am pornit laptop-ul. Urmându-mi rutina zilnică, am pornit browser-ul web și mi-am accesat căsuța de e-mail. Acolo mă așteptau să le citesc sute de e-mail-uri; în afară de vreo 2-3, toate erau de la blog- comentarii, aprecieri, pingback-uri. Le-am șters fără să le deschid, urmând să le răspund din dashboard-ul wordpress.
Am accesat panoul de control al blogului. Cu uimire am constatat că, peste noapte, ... Citește mai departe!
Azi mi-am preparat eu cafeaua și m-am gândit (de fapt încă de ieri) să scriu despre chestii importante. Lucrurile alea pe care nimeni nu le abordează din lipsă de chef sau, mai rău, pentru că nu vede niciun câștig în asta. Alții preferă să scrie despre „NX tehnici de manipulare Social Media” sau heităreală ieftină, luată vrac, pe care să o arunce uniform, fără nicio discriminare, de-a lungul feed-ului de Facebook. Până la urmă, fiecare face ce vrea!
Eu ... Citește mai departe!
Am ajuns să pot strânge vreo 5 cuvinte la 2-3 zile, cuvinte pe care le întind pe pâinea asta mucegăită a internetului. Apoi mușc din ea la fel de rar și mă întreb de ce mai fac asta. Că și scrisul ăsta pe blog este unul dintre lucrurile alea la care vreau să renunț, însă obișnuința mă ține agățat acolo de un colț care trebuia luat la pilă de mult.
Zău, nu știu de ce scriu. Că, oricum, e tot ... Citește mai departe!
Să fie scrisul ceea ce ne face să credem că suntem oameni cu voce tare? Nu cumva erau, de fapt, doar nesiguranța și sentimentul de neînțelegere? Ai fost vreodată atât de sigur pe tine încât să pui pixul în prag și să-l lași în bătaia fulgerelor și a ploii? Ai vrut, măcar pentru câteva momente, să te pierzi de tine atât de tare încât să nu te găsească nici soarele?
Eu cred că mi-am găsit răspunsul la aceste întrebări și, ... Citește mai departe!