Cândva făceam blogging. Aveam impresia (greșită) că o fac bine. Visam că devin un „influencer” ( :)) ); visam că voi trăi decent doar din asta. Totuși, lucrurile s-au schimbat drastic și instantaneu, făcându-mă nu numai să renunț la lucrurile care credeam că îmi vor aduce mai multe tipuri de liniște, dar și să realizez cât de departe eram de adevăr. Acum bloggingul a devenit doar o cruntă iluzie a vieții mele; de muzică nici nu mai are vreun rost ... Citește mai departe!
Categorie: doar asa
dincolo de lanțuri
știu că nu am cum să păcălesc pe nimeni
când îmi mătur brațele și
le vărs în cutia craniană
încă am mesaje nedescifrate pe pereți
pentru că nu mi-a plăcut matematica
toți ochii sunt dați peste cap
și peste munți
unde gânduri nedomesticite
rumegă frunze de tutun
alerg după o chitară de sine stătătoare
ce și-a spânzurat de gât un lacăt
promite că va ucide toate melodiile
dacă nu i se satisfac revendicările
curățenia s-a terminat
înapoi pe frunza de ... Citește mai departe!
două feluri
se scriu poezii în două feluri
în unele ne legăm slovele de picioare
și ne târâm cearcănele prin amintiri dureroase
pentru plăcerea nimicului
din abside sufletești
ne scoatem gândacii la plimbare
să urce firul verde al gândurilor
până la cerul sângelui
apoi ne lăsăm să cădem liberi
cu capul pe piatra cunoașterii
pe care toți o eliminăm timpuriu
în celelalte
ne uităm la ceas cu ochi îngerești
și mulțumim frimiturilor de soare
că ne-au aruncat un băț de chibrit
să ... Citește mai departe!
m-am uitat cu mine-afară
prin scris am atins ce era închis
prin scris am deschis ce părea întins
prin scris am pretins că știu ce-i stins
prin scris am admis că sunt învins
timpul m-a închis în el
unde nu am loc să întind nicio idee
e curent de întuneric în oase
lucruri aparent normale
deja ne prefacem că nu le mai cunoaștem
banale precum niște fulgere ce se repetă
în același loc în același mod
iar noi ne oferim să le dăm un ... Citește mai departe!
forma mea
sunt o multitudine de gânduri ce cu greu își găsesc forma
mă port în vase fragile
nu mă întind în tot spațiul avut la dispoziție
că îmi crapă călcâiele
și mă sufoc
plutesc în aerul diluat de idei
mă înec în pânza freatică a indiferenței
din care nici cafeaua nu te trezește
cu palme pe ceafă și peste obrajii
semafoare ruginite
sunt o entitate compactă
nu mă văd pe mine prin mine
nici pe ceilalți prin ei
dar cine a ... Citește mai departe!