Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
hai să bem un pahar de vin
roșu ca zâmbetele dimineții
să ne adie fericirea prin păr
zgomot de fundal să fie timpul care
se sacrifică pentru bucuria noastră
a trecut pe aici mai devreme
Diego
să pună niște lucruri la punct și virgulă
să facă punți
din parchet laminat
să ne gâdile sub tălpi cu
fulgi de râsete
știu că vom vărsa
oceane de priviri șoptite
și vom avea
nevoie de un
parchet rezistent la apă
și vom privi ... Citește mai departe!
După cum mai spuneam (parcă) într-un alt articol, odată cu sfârșitul de săptămână vine și o scădere în statisticile blogurilor mele. Însă cea de săptămâna aceasta m-a „speriat” destul de tare. Ce-i drept, parcă (de fapt, sigur) nici eu nu am reușit să mă implic foarte mult și am să dau vina pe o pană de inspirație, de care am impresia că mă lovesc tot mai des în ultima vreme. Dar nu am de ce să îmi fac griji!
Când ... Citește mai departe!
Ploaia cădea pe cărămida din colțul străzii. O pisică cu ochii verzi își plimba coada pe sub lumina felinarelor ruginite. Sub o fereastră se clătina ceva, făcând un zgomot supărător pentru cei care încercau să doarmă. Cerul, frământat de nori, îngâna ceva neauzit.
Un om cu pelerină a trecut rapid, chiar pe mijlocul șoselei. I-a căzut ceva din buzunar, dar nu a observat. Ploaia cădea pe obiectul abandonat cu sunete metalice ascuțite. Felinarele, curioase, ar fi vrut să se apropie ... Citește mai departe!
mi-a răsărit o stea pe umăr
a început să îmi șoptească ceva despre atitudine
eu zâmbeam mai puternic decât toți sorii de pe scaune
în timp ce îmi aranjam papionul
pocnind din degete până la culoarea potrivită
sacoul verde de măslin
era adus de porumbei ce purtau armuri
cântau florile din grădină
acompaniate de copaci ce au băut prea mult vin
lilieci în frac
ascundeau ceva la spate
buchete de ceapă se rezemau relaxate la intrare
păzeau evenimentul de gurile ... Citește mai departe!
am râs am glumit
acum hai înapoi în groapă
cad pereții pe noi
afară cântă halbele de bere
au căzut tablourile de pe pereți
și pe jos fug dinții de hohote
s-au spânzurat clipirile de bun venit
cerul revine la normal
întunecat ca pietrele de la rinichi
asta nu e o glumă
obrajii s-au întors cu spatele de frică
avem și pentru ei o masă
la judecata zilelor cu soare