Pe câmpuri trăiri

sunt doar un robot de luptă
cu șenile ce pot trece peste orice
ca praful peste o grădină
mereu îmi ating țintele oricât
de îndepărtate ar fi și oricăt
ar trebui să aștept
nu am arme de atac
chiar dacă uneori îmi doresc
mă pot apăra
deși în multe timpuri nu vreau
sunt defect

vreau
pe câmpuri trăiri
dar nu în fugă
ci la umbră
în mijlocul bogățiilor sufletești
pe care tabla
nu ar trebui să le simtă
la mare ... Citește mai departe!

Toată lumea e profund coruptă

Am televizorul pornit pe Digi 24 și doar ce am ascultat o discuție între Moise Guran și Cosmin Prelipceanu pe subiectul actualului sistem de învățământ. Asta a venit într-un moment în care deja mă chinui de mai multe zile să scriu ceva pe tema asta. Ceva ce mă sperie!

Cei doi de mai sus au început o dezbatere pe tema numărului mare de ore petrecute la școală de către copii. Moise a spus pentru început că nu crede că există ... Citește mai departe!

180 de secunde de ce vrei tu

poți să deschizi radioul pădurii
din centrul orașului
să tragi cu ochiul la vecini
să răsfoiești un capitol din noua ta viață
cu foi neatinse
să clipești de câte ori vrei tu
pentru că soarele ăsta bucuros
a dat buzna în casă
poți să mănânci o prăjitură
din zâmbetul unui copil
sau să îl lași pe acesta
să facă din tine o pernă comodă

scrie-ți gândurile într-o tavă
și pune-o la cuptor
miroase a primăvară
să caut rețeta pe internet... Citește mai departe!

Am stat cu ea doar cât s-o ard

Stăteam singură în scrumieră. Nimeni nu mă băga în seamă. Îmi venea să ard de dragul soarelui ce îmi făcea cu ochiul trecând prin paharele cu bere. Dar eu eram deja aprinsă de altcineva. Persoana ale cărei buze m-au atins pentru întâia dată lua câte o parte din mine la fiecare sărut. Și nu îmi părea rău. Simțeam că ăsta este scopul meu în viață și eram folosită la maximum pe altarul acestuia.

Soarele începuse să se ascundă (credeam eu) ... Citește mai departe!

Primul scâncet al evoluției

astăzi nu mai învățăm să numărăm
mai avansăm și noi cu o lecție
mai umplem o tablă de noi
prin suprapunere cu cretă

desfacem degetele în care țineam abace
și luăm ceva mai modern
îl lăsăm să cânte și să alerge după fluturi
prinși cu sfori de nori

a trecut vremea când alergam animale cu bețe
acum le ținem lângă noi cu cârpe
mâinile noastre poartă semnele luptei cu străbunii lor
chiar de suntem prieteni cu nepoții

nu mai construim ... Citește mai departe!