Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Era acolo jos, pe asfaltul gri. Aștepta să fie culeasă de cineva și să i se studieze perfecțiunea. Oare cine a pierdut-o?
Ce caută un model simetric și aerodinamic pe sol? Va mai simți vreodată aerul curgând pe sub ea? Nu. Perfecțiunea pierde…natura câștigă încă un zbor imperfect!
Ceva se întâmplă. Nu zic că e ceva de bine, deși pare de rău deja. Doar se întâmplă. Și sunt sigur că timpul îmi va dovedi dacă greșesc, cum a mai facut-o o dată, de curând. Sunt în așteptare!!
Dacă sunt nervos/supărat există doar un singur lucru ce mă poate calma: muzica. Imediat ce o aud toată energia negativă dispare și mă liniștesc.
Inspirația mea se apropie de sfârșit. Blogurile mele nu mai au viață lungă. Trebuie să găsesc altă muză. Nu, nu este ceea ce gândești tu, deși nu-i total exclus:d. Dar trebuie să caut rapid o temă sau să-mi forțez imaginația în căutarea poveștii morbide care va pune capăt șirului de idei ce (nu) v-au ținut ochii ațintiți pe blog până acum. Sper că, și de azi înainte, să vă comportați la fel!
Timpul meu se măsoară în cărți citite. A mai trecut un timp…și urmează o foarte mare perioadă de timp. Sănătoși să fim, că le-om citi noi pe toate!