Dragă, cine plătește chiria?

[Ne apropiem de sfârșitul unei povești uimitoare]
….fata îmbrățișă băiatul cu multă compasiune, dar fu nevoită să-i spună că-l părăsește. Băiatul, fericit c-a scăpat de necaz, fuge în prima cârciumă și cheltuie banii cu care trebuia să plătească chiria casei în care locuia.
El aleargă după fată sperând s-o facă să se răsgândească. Ea îi acordă un minut, care devine cinci. Apoi cei doi se trezesc îmbrățișați.
-[cioc!cioc!]se aude la ușă. Sunt proprietarul, când ai de gând să plătești chiria?... Citește mai departe!

Nebunia vine din inimă

M-am distrat aşa de tare primind răspuns la a mea-ntrebare încât m-am hotărât să scriu acest lucru pe blog. Iată întrebarea mea:
-Sunt nebun dacă încă te mai iubesc??
(Şi, de parcă nu mi-aş fi putut da seama singur, răspunsul ei este)
-DA!! (probabil izbucnită într-o criză de râs isteric)
….partea bună e că acum comunicăm…xP

To care or not to care?

Îmi spun mereu că până aici mi-a fost. Dar găsesc în mine o forţă ascunsă cu care trec mereu peste.
Cel mai greu e să treci peste indiferenţa oamenilor. Nu, nu e suficient să-i tratezi pe picior de egalitate! Trebuie să îţi pese!
Eu nu pot să zic că îmi pasă. Nu tot timpul. Doar de cele mai multe ori.
Ce înseamnă a îţi păsa de cineva? Înseamnă prin (ne)implicarea ta să îl/o ajuţi să îşi împlinească visele…

Adevărul din minciuni

Prin blogging am încercat să aduc oamenii mai aproape de ceea ce simt eu. Nu am reuşit. În schimb, i-am îndepărtat.
Le-am spus să mă urmeze, dar eu m-am abătut de la calea mea. Le-am spus ce gândeam, dar acum nu mai gândesc aşa.
Acum ei rătăcesc prin imaginaţia mea, încercând să mă găsească. Dar eu nu sunt acolo…
Eu sunt în spatele a ceea ce voi vedeţi: blogger, elev, etc; astea sunt doar faţete ale unei minţi încă neşlefuite.... Citește mai departe!