Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
nu-ți rupe visurile
ca să hrănești păsărelele
când te roade dorința
de a mai închide ochii o dată
deschide brațele larg
și fâlfâie din ele penibil
chiar și cel mai prost
scamator
tot magician rămâne
în cercul lui de prieteni
tot mai larg
tot mai atrăgător
vârsta vine cu timpul
nu ratează nicio
stație
niciun vis nu rămâne nescuturat
nicio rană cusută
nedescusută
răbdarea e tot mai scumpă
și nu
se dă pe caiet
pe sub mână
ci prin văzul ... Citește mai departe!
un gând
doar el mă desparte de ziua de mâine
aspiră apa ce mi-a ajuns în încălțăminte
șterge cuvinte scrise cu fierul înroșit în suflet
defilez cu ele
până îmi voi face glasul auzit
strâng pietre adevărate comori
mă învață răbdarea îmi educă forța
am întârziat
sau poate doar timpul a ajuns înaintea mea
eu m-am oprit să mă odihnesc pe o aripă de visare
și m-am trezit cu disperarea în pământ
speranța m-a scos la suprafață
și m-a plantat la un loc cu încrederea
imaginația mi-a făcut lumină
să văd unde viitorul îmi îndruma pașii
am stat la un ceai cu răbdarea
și am zburat aici cu gândul
se pare că de această dată iepurele a ajuns primul
din locul ăsta orb văd doar luminițe
sunt visurile după care alerg
strângându-mi strigătele-n pumni
aici nu ar avea ecou
poveștile de viață umplu foi
totuși eu încă am caiete goale
cerneală în creier nas și ochi
și o răbdare
dar cât să mai aleg cu picioarele legate
peste cadavrele unor idei
m-am săturat de mirosul ăsta
devin fantomă și trec prin toți
Dacă tot am iar mult timp liber (adică tot) m-am gândit că cel mai bine ar fi să scriu un pic mai mult, pentru că încă sper să ajung cu scrisul mult mai departe decât sunt acum. Și pentru că mi-am (re)dat seama că inspirația nu vine după cum îmi planific postările, am realizat și că mai am o grămadă de lucrat la calitatea acestora. Iar asta e destul de greu pentru mine, pentru că sunt mai degrabă genul spontan. ... Citește mai departe!