Vreau să te apăr de furtună ca o salcie bătrână
Ce de la oameni a-nvățat și ea povești să spună
Vreau să nu te sperii dacă te iau de mână
Când va bate vântul tare să ne-ascundem împreună.
Și dacă e soare avem parcul mare
-N care ne putem feri de priviri vătămătoare
Și nu e cu supărare nici dacă e ger
Că pot să îți recit acest poem sincer
Sub formă de melodie imprimată pe hârtie
În liniște totală ... Citește mai departe!
Categorie: toamna- eu vs eu
La Dragoș Vodă plouă cu viscol
Vești proaste pentru cei care voiau să facă plajă la sfârșitul lui octombrie pe acoperișul de tablă din dotare. IMS (Institutul de Meteorologie Stupidă) a anunțat la Dragoș Vodă ploi cu bucățele minuscule de viscol. Din același raport mai fac parte și fenomene cum ar fi grindină cu găleți (electorale, desigur) și un cod galben de ceață în mintea celor cu drept de vot. Acest buletin meteo a fost redactat și publicat de la fața locului.
Fragment: „Pătratul roșu, pătratul albastru”
Am ieșit dintr-un hol slab luminat și acum calc pe pătrate-umbre, poate-poate le fac să dispară. Dar, cum sunt încă închis într-un trup, umbrele mai rău se adâncesc. Închid ochii și merg la nimereală. Nu-ți face griji de ce aș putea păți! Orice ar fi acolo, am mai trecut prin asta cel puțin o dată.
N-am vrut să-ți scriu
Nu am vrut să-ți scriu. Nu ți-am scris proză, că proza mea nu e la fel de bună ca a lor. Nu ți-am scris poezie, poezia mea nu are cum să fie mai frumoasă decât visele tale. Nu ți-am compus cântece pentru că vocea mea nu are cum să te liniștească mai mult decât cea a propriilor tale gânduri. Nu ți-am sculptat chipul, nici măcar oglinda nu îți poate imita frumusețea. Atunci cum pot face să îți arăt ce însemni ... Citește mai departe!
„Pătratul roșu, pătratul albastru”- fragment
Mă-vârt în pătrate, apoi le învârt pe degete. Las pătratele și mă joc cu cuvintele. Mă joc cu stările și-apoi le arunc. De frică s-au ascuns toate sub pat. Le mai momesc cu câte o bucată de suflet viu, încă sângerând. Câte din ele am sacrificat pe altarul literaturii… numai alter ego-ul meu știe. Însă acum mă amenință că reînvie. Și nu pot decât să ma bucur!