mi-am ascuns chipul trist printre cuvinte
nimeni nu se uită la ele
restul corpului a rămas în bătaia soarelui
urechile aud cum se apropie furtuna
le lipesc de pământ
mi se toarnă praf în ele
din lanțuri e greu să te ferești
Categorie: tortura creierului
Cu oase-n ochi
mi-au cântat târnăcoapele în cap
în stratul de cărămidă betonat
și cu pick-hammer-ul mi-a dat
chiar în structura de beton armat
lovesc și eu nebun în cactuși
în țipari electrici și în zid
capcane de urși
uși ce mă închid
m-arunc de la fereastră
în soarele-arzător
nu mai suport
să fiu țintă la tras cu arcul
peștele ce va fi prins deși nu mușcă momeala
mi se dezlipește sufletul de corp
auzind un strâmb diapazon
se crapă corpul de sus ... Citește mai departe!
Voce oarbă
ce ușor e să scrii cu ochii închiși
să nu îți pese
să nu te vadă nimeni
să nu-ți cunoască nebunia din spatele pleoapelor
ideile din spatele nasului
alea cu care cândva uimeai întreaga audiență
acum doar reciți din spatele cortinei
sperând că cineva va avea curiozitatea
să afle cine e după
un orb al lumii
care nu înțelege
și nu vrea
Înțelege-mă!
cred că ura pornește din stomac
de asta unii oameni se îngrașă
și totuși nu e ăsta motivul
pentru care nu au loc de ceilalți
de ce le e așa de greu să înțeleagă
că toți suntem diferiți
și avem dorințe diferite
noi plecăm capul cu înțelegere și ascultare
ei îl ridică cu nepăsare și defăimare
Pătratul-cerc
pătratul roșu e un cerc
în care calc atunci când nu mai pot să merg
e ascuțit și silențios
îmi știe problemele pe de rost
mi le reamintește în anumite momente
când credeam că mi s-au șters ale lor amprente
iar eu nu mă pot obișnui
sper să scap de el până voi muri