se scriu poezii în două feluri
în unele ne legăm slovele de picioare
și ne târâm cearcănele prin amintiri dureroase
pentru plăcerea nimicului
din abside sufletești
ne scoatem gândacii la plimbare
să urce firul verde al gândurilor
până la cerul sângelui
apoi ne lăsăm să cădem liberi
cu capul pe piatra cunoașterii
pe care toți o eliminăm timpuriu
în celelalte
ne uităm la ceas cu ochi îngerești
și mulțumim frimiturilor de soare
că ne-au aruncat un băț de chibrit
să ... Citește mai departe!