Țipă omul

hai să nu lăsăm să se scurgă tot sufletul
să îl întindem pe frunțile munților
să-l certe vântul și
să îl împace ploaia
să îi facem loc de joacă în trupurile noastre
de unde să poată pleca când își dorește
să îi cântăm cu plămânii și inima
să îl ascultăm cu intuiția

unde ești tu suflete
de ce nu te rupi în bucăți
să fii suficient pentru toți
de ce treci pe lângă noi fără zgomot
și cu luminile stinse... Citește mai departe!

Stropit de inspirație

Azi, pomii au început să umble. Mereu pe partea însorită, copacii au învățat să cânte la fluier. Le zboară ideile prin te-miri-ce locuință. Cine mai înoată prin ploaie pe vremea asta? Oare ce discuții au între ei? Cu ce băuturi se relaxează pomii?

Doi nori joacă poker. Câștigă cu rândul. Unul dintre ei a scăpat două fulgere de plictiseală; acum cască. Urmărește copacii. Celălalt nor se îndreaptă către o porție de uscat uscat și se scutură nițel. Și-a uitat pelerina ... Citește mai departe!

Impact frontal

de mic mă jucam cu timpul
trăgeam de el în toate părțile
îl apostrofam apoi
îl închideam între ghilimele
dar am crescut amândoi
acum el îmi fură șapca
și o pune sus să nu ajung
îmi vopsește firele de păr
din păcate știe doar o (non)culoare
el trage de mine în toate părțile
chiar dacă eu știu o singură direcție
direct spre el

impact frontal

efectul d

să te prinzi mereu de colțul paginii
să nu lași ploaia să te prindă strigând
cu genunchii înfipți în stâncă
rostogolind peste oameni strănuturi eterne

dă drumul copertelor
să se vadă jungla pe care o ascund
cu un ochi deschis de veghe
compun un cântec pentru muribunzi
de înverzesc cepele

am călcâiele rarefiate
în piept doar planuri
și înălțimi neatinse
plus
un aparat de tuns nasul

atenție
cad cirezi