Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
în sfârșit
sfârșit de săptămână
mână rapid ca vântul
cuvântul meu în față
față de alte zile
zi-le să se-oprească
două zile relaxate
te fac că crezi
că-n altă zi va fi
fior de bine
ne uităm doar unii la alții
ține-te de ziua de mâine
ne ia de luni pe toți
nu s-a scris totul
doar textele bune
rolul meu e să umplu găurile
să astup cicatricile
să nu rămână urme
„dușmanul binelui
e <mai binele>”
iar eu sunt arbitru
am să plec acolo
unde ochii tac mereu
doar urechile vorbesc
unde creierul muncește cel mai mult
în timp ce corpul se relaxează
aici nu mai stau
ochii privesc prin mine
urechile aud dincolo de mine
de parcă nu exist
mă duc
să mă caut
să mă pierd
să fiu
Fă-mă, Doamne, trandafir!
Să m-așez la ușa ei,
Să-i presar în ochi scântei!
Fă-mă un buchet de flori ,
Fă-te că mă uiți pe prispă
În ajun de sărbători!
Fă-mă floare în cutie
Cu cadou
Și fă-mă ie!
Nu vreau să fiu singular,
Fă-mă buchete,
Desfă-mă și fă-mă iar!
S-o văd de-aproape cum zâmbește,
Mă-mbrățișează și iubește,
Fă-mă roșu-aprins ca ai ei obraji!
Să mă pună în ghiveci
De unde s-o privesc spre veci,
Pune-mă în față-i!
Ia-mă ... Citește mai departe!
eu n-am ce căuta aici
nu sunt bine primit
umbre și gropi mă urmăresc
adevărul și poate dreptatea stau ascunse adânc în mine
una de frică
cealaltă pentru că își cunoaște soarta
iar eu trebuie să împac
chupacabra cu varza
(ca)lupul de neîncredere cu oaia
ziua friguroasă cu noaptea întunecoasă