vino înapoi
să facem ce făceam cândva
uimeam lumea
o trimiteam departe
sau îi prăbușeam cerul în cap
tu veneai cu ideile
eu le scriam
în tot ne împreunam
pentru acele câteva clipe
în care erai numai a mea
îți mulțumesc
inspirație
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
vino înapoi
să facem ce făceam cândva
uimeam lumea
o trimiteam departe
sau îi prăbușeam cerul în cap
tu veneai cu ideile
eu le scriam
în tot ne împreunam
pentru acele câteva clipe
în care erai numai a mea
îți mulțumesc
inspirație
am auzit bătăi în ușa mereu deschisă
mă uit spre ea
…
nimeni
îi zic să intre
n-am mai purtat de mult o conversație cu aerul
cu gândurile mele
și cu ramele ferestrelor
au argumente mult mai bune decât mine
eu mă pierd în detalii
și în privirea ei
…
s-a întors
uitase cafeaua în mașină
mi-am zis să scriu câteva versuri
înainte de culcare
să nu se sufoce în pernă
să nu se rătăcească în vreun vis
e cel mai bun mod
pentru a le controla
fără să le mutilez
îmi place să îi ascult tăcerea
când ea stă singură cu tăcerea mea
tăcerile noastre dansează sincron
și spun mai multe lucruri decât am putea noi vreodată
ele sunt și pictori și sculptori
printre altele
dar cel mai mult ne place
că tăcerile noastre cântă
metal
ce mai zici tu dragă ploaie
nu te-am mai văzut de mult
mi-ai adus stropi in odaie
și de-asta am să te
las cu fereastra deschisă
să m-asculți cum eu te-ascult
că de tine am dus lipsă
și de-asta am să te
iau din plin pe-ncălțăminte
cu noroi și ce mai ai
până n-o să te mai țin minte
ploaie ești gata de
ce mai stai