M-am așezat din nou pe canapea. Doar că acum în fața mea nu mai eram eu, ci ea. Avea buclele negre, de o lungime nedefinită, căci erau acoperite de gluga unei mantii care îi acoperea tot corpul. Am început să dialogăm ca de obicei, pe un ton când mai șoptit, când mai strigat. Dacă trăsăturile feței ei erau fixe, neputând să distingi nimic din ce ar putea ascunde înăuntrul gândurilor, fața mea era desfigurată și arăta sentimentele de care eram ... Citește mai departe!
Etichetă: conversație
Moment
am auzit bătăi în ușa mereu deschisă
mă uit spre ea
…
nimeni
îi zic să intre
n-am mai purtat de mult o conversație cu aerul
cu gândurile mele
și cu ramele ferestrelor
au argumente mult mai bune decât mine
eu mă pierd în detalii
și în privirea ei
…
s-a întors
uitase cafeaua în mașină