Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
e bine că zâmbești tot timpul
mie mi-a-nghețat grimasa-n frig
inima mi se zbate pe cer
tu tot nu o vezi
eu strig la nori să se dea într-o parte
să te pot vedea
dacă îți par de piatră
e ca să ai pe ce călca
melodia din suflet îmi cântă numele tău
și niciodată nu e liniște
tăcerea se sperie de tine
lasă-mă să-ți ascult inima
te-am lăsat să-mi mănânci din suflet
ca porumbelul de la fereastră
acum plouă cu zimți de fierăstrău
îmi sângerează inimile toate patru-odată
cea de poet
cea de tânăr
și ce-ar mai fi să tac
îmi odihnesc iubirea de ziduri de beton
rece cu mucegai
eu nu știu decât să scriu
de-asta nu m-ai preferat
hai, nu zi, te rog, că nu-i adevărat!
„M-am blocat. Ce fel de pătrat e acesta și cât durează? Am să îmi ling supărările cum fac pisicile. Sunt bolnav. Transpir tot mai puține cuvinte și deseori sunt cuprins de o febră polisemantică. Am să atac cum știu eu mai bine, însă am o bănuială că problema vine din interior…”
ori că a fost vremea
ori c-a fost ca lenea
azi nu m-am ridicat
mai deloc din pat
și-am zis acum spre seară
cuprins de oboseală
să pun ceva pe foaie
rime uitate-n ploaie
de asta nu mă scuz
dacă par ursuz
că ploaie plus răceală
egal rimă banală
eu tot sper că v-a fost
textul de folos
că eu l-am scris pe dos
doar ca să nu par prost
e ger de îngheață literele
scriu cu dreapta
în așteptarea fericirii stângi
plâng cu dreapta
sentimente stângi
în așteptarea agentului termic sufletesc
arunc cu dreapta
vicii stângi
ca să pot iar să iubesc
(poezie scrisă cu mâna dreaptă, eu fiind stângaci)