ți-am legat pașii cu cuvinte
ca să vii către mine
deși nu a fost ușor
ți-am desenat sentimente
cu șoapte
ca să știi că-s de la mine
privirea mi se împiedică
de liniștea ta
de asta-ți scriu
ca să nu moară poeziile
de dor
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
ți-am legat pașii cu cuvinte
ca să vii către mine
deși nu a fost ușor
ți-am desenat sentimente
cu șoapte
ca să știi că-s de la mine
privirea mi se împiedică
de liniștea ta
de asta-ți scriu
ca să nu moară poeziile
de dor
mi-ai picurat în suflet stropi de dor
cu șoapte din viitor
eu am adunat fiecare picătură
și am fumat-o până la oase
până s-a decojit
și-a rămas poezia goală
ups, ce rușine!
recunoști această voce?
e vocea sufletelor ce aleargă nebune pe stradă
trecând prin mașini și prin oameni
e vocea canapelelor
sătule de atâtea povești
e vocea copertinelor
ce s-au săturat să ne apere de ploaie
e vocea pavajelor
care strigă de fiecare datã când le călcăm
de parcă n-ar fi și ele vii
orașul se revoltă
Vreau să te apăr de furtună ca o salcie bătrână
Ce de la oameni a-nvățat și ea povești să spună
Vreau să nu te sperii dacă te iau de mână
Când va bate vântul tare să ne-ascundem împreună.
Și dacă e soare avem parcul mare
-N care ne putem feri de priviri vătămătoare
Și nu e cu supărare nici dacă e ger
Că pot să îți recit acest poem sincer
Sub formă de melodie imprimată pe hârtie
În liniște totală ... Citește mai departe!
– I can’t dance dressed up like this!
– It’s not your choice to make! We have to do things their way or not do things at all.
(Bang! Zdrang! Spfft!)
– Oh, f**k! What was that?! he said while running to the window. Outside, a clear sky full of stars, as usual…