Cimitir

Mă plimb pe cărări albe de lumină
Într-un parc rece şi gol
Deşi în miezul problemei
Închise suflete în trup
Se dezgolesc.

Copacii trişti, fremătători
Apleacă sfaturi celor morţi
De lângă garduri
De fier pierdut în timp
Şi spaţiu.

Melancolia băncilor funebre
Cântă scurt un dor apus
E plină zi
Şi melcii s-au oprit în drum
S-asculte.

Din locul lor privesc absenţi
Oameni ce-au simţit iubirea
Celor vii intraţi în sol
Odată cu sfârşitul
Timpului.
(26-OCT-2011)

Luminiş

Din umbre se naşte în suflet
Înger scufundat în lacrimi,
Simţirea trupului în sunet;
Inima-ţi numără paşii.

Te găseşti visând albastru
Peisajul cadrilat
Ce-ţi deschide ochii-n valsul
Ce, cântând, te-a încadrat.

Mor luminile în jur,
Dar se-aprind apoi văpaie
Strigând soarele-n amurg,
Lăsând mâinile în ploaie.

Visele muncesc în mină,
Sufletului diamante
Răscolindu-i la lumină
Doar iubiri inopinante.
(25-OCT-2011)

Aur sufletesc

Priviri intimidatoare
Tu lansezi, eu mă feresc
Căci din suflet îmi doresc
Să-mi fii tămăduitoare

Unei inime bolnave
Care plânge lacrimi albe
Şi suspine îngropate
În sughiţuri colorate

De speranţă de întoarcere
Către adevărul meu.
Te iubesc, nu-ţi pot da pace,
Pedepsi-m-ar Dumnezeu!
(11-OCT-2011)