Suflări vechi

Ideile vin
Ca o fântână nesecată de timp
Dintr-o gaură neagră
Din care porneşte un curcubeu…
Am fost aici mereu.
Plec cu refluxul
Când luna îşi ia ‘la revedere’
Mă-ntorc cu dimineaţa
Zâmbesc cu pietrele
Şi ne etalăm pletele.
Sunt un suflet
O suflare de cuvânt
Mă manifest
Din când în când
Zburând.
Vorbele mele
Hrană ochilor
Îmi reamintesc zilnic
Că fac umbră gândurilor
Nu uita că exist!

Borne kilometrice

Sunt la mila vantului
Cum bate el asa merg
Printre copaci si insecte
Printre blocuri si oameni

Sunt la mila soarelui
Merg pe unde-mi lumineaza
Pe pamantul ce ne cheama
Pe trotuarul gri si mort

Sunt la mila apei
Ea imi da putere
Sa iert si oameni
Si sa ma cert cu pietre

Sunt la mila solului
Daca el s-ar crapa
Eu as cadea
Si-as disparea

Am trecut prin multe locuri
Putine bune, multe rele
Pana am trecut
De mila ... Citește mai departe!