Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Pe măsură ce timp trece
Mă schimb rămânând la fel
Şi tot ceea ce se petrece
Seamănă cu un pastel
Peisajul este ocru,
Dar devine arămiu
Şi tot ce cuprinde ochiul
Se goleşte de pustiu
Inima bate mai iute
Când ajung lângă ocean,
La apa tulbure,
Totuşi de-un albastru pur,
Pe care stâncile-o înalţă
Peste tot în jur…
Am asistat uimit la acel spectacol de lumini. Erau orbitoare, dar minunate în acelaşi timp. Nu îmi puteam închide ochii.
La un moment dat totul s-a stins. Toată alăturarea aceea colorată a lăsat loc unui întuneric aproape solid.
Dar, după câteva secunde, luminile s-au adunat din nou în coloratul lor joc.
E totul linişte şi basm
Ironie şi sarcasm
Totu-i pace şi iubire
Ce renasc din amintire.
Poposeşte-n mintea mea
Un dor nou şi totuşi vechi
Ce-mi intră pe ochi şi urechi:
E dragostea!
Ce alegorie sfântă
Pentru câteva cuvinte
Ce nu pot fi explicate
Decât prin simţire multă
Înţelegere
Şi vis…
Mama lui îl certa de fiecare dată când îl vedea că iese cu gluga pe cap, de nu i se puteau vedea nici măcar ochii. Însă băiatul îşi ascundea întregul suflet în spatele glugii. Cel puţin, unul dintre suflete. Căci era dominat de puteri ascunse care îi puneau viaţa în primejdie şi părinţii adoptivi în dificultate.
Dar băiatul nu s-a născut aşa. El a fost adus la forma asta în urma unui cumplit accident. De fapt, nimeni nu ştie ce ... Citește mai departe!
…dar întunericul a pus stăpânire pe sufletul lui. Se zbătea între viaţă şi moarte, când bătrânul înţelept i s-a arătat şi i-a spus:
-Tinere, alege!
Iar spasmele tânărului s-au oprit. Nu a murit. Când a deschis ochii, aceştia nu mai aveau culoare. Nu era orb. Doar că primise un al doilea suflet şi trebuia să le împace pe amândouă.
A ieşit din spital pe picioarele lui. Întreba şi comenta despre tot ce era în jur. Totul i se părea diferit. ... Citește mai departe!