…dar întunericul a pus stăpânire pe sufletul lui. Se zbătea între viaţă şi moarte, când bătrânul înţelept i s-a arătat şi i-a spus:
-Tinere, alege!
Iar spasmele tânărului s-au oprit. Nu a murit. Când a deschis ochii, aceştia nu mai aveau culoare. Nu era orb. Doar că primise un al doilea suflet şi trebuia să le împace pe amândouă.
A ieşit din spital pe picioarele lui. Întreba şi comenta despre tot ce era în jur. Totul i se părea diferit. ... Citește mai departe!
Categorie: unpoetpierdut
20 de ani
La un moment dat, vine vârsta la care nu îţi mai permiţi să greşeşti şi când nu-ţi mai sunt acceptate toate copilăriile. Acum toţi au aşteptări de la tine şi vor ca tu să fii pe cont propriu. Este vârsta la care dai socoteală pentru orice greşeală şi e din ce în ce mai greu să te eschivezi. A venit momentul să-mi iau viaţa în propriile mele mâini şi să fac ce vreau cu ea. Fără constrângeri! Fără limite!
La ... Citește mai departe!
The concrete jungle-‘Povestea unei vieţi’
Am să-mi încep povestea în clădirea abandonată de pe malul lacului. Aici trăia o femeie fără adăpost. Ea era însărcinată şi urma să nască în curând…
Răsare soarele. Pe femeie o apucă durerile naşterii. Ea strigă după ajutor, dar nimeni nu răspunde, este o zonă părăsită. Cu ultimul efort, ea aduce pe lume un băiat, apoi îşi dă duhul. Băiatul plângea dezorientat şi, în cele din urmă, a adormit.
Small part of „Povestea unei vieţi”
…La colţul străzii stătea o persoană cu o glugă trasă pe cap. Fumul din joint ieşea firav din glugă. La un interval fix se auzea o înjurătură…
Acolo nu veneau alte persoane. Doar acest copil care se lăsa dus de fum în locuri îndepărtate. De fiecare dată când treceam pe acolo, acest copil căruia nu-i puteai vedea faţa era acolo.
Azi m-am gândit să trec pe lâmgă acea clădire şi, de ce nu, să-l salut şi să-i ofer un foc. ... Citește mai departe!
Absurd
Paşi…paşi…paşi. Linişte…linişte. Dorm. Totuşi am ochii deschişi şi iau pulsul lumii. Lumina îmi răneşte retina…
Prefer să sufăr o mie de morţi, decât să nu simt dragostea. Prefer să fiu străpuns de un miliard de munţi, decât să fiu nimic. Prefer să fiu ars de un miliard de stele, decât de focul dorului.
Mă arunc în oceanul de speranţe, care apoi seacă brusc. Mă cobor în cea mai adâncă groapă, care apoi devine plată precum câmpia. Sunt într-un singur loc, ... Citește mai departe!