El intră zgomotos pe ușă și găsește camera goală. Se așează pe canapeaua neagră și își pune un pahar de coniac. Îl umple doar pe jumătate și completează cu gheață. Din fericire, ziarul este pe masă. El ia ziarul și se face că citește, dar de fapt adoarme. Rădăcinile i-au crescut prin parchetul vișiniu, prin canapea, prin suflet. Dar din coronament nu se mai aud triluri. Ciocârlia a plecat…definitiv??[…]
Categorie: blacat
III. Vișinul din sticlă-Corbul
Înaltul cerului e al lui. Planează deasupra orașelor, dealurilor, deasupra ta. E exact ca un corb, se repede asupra prăzii lui cu mare iuțeală. Poate e dragostea, poate e un suflet rătăcit. Poate sunt doar eu…[…]
II. Vișinul din sticlă-Rain
De ce stătea în ploaie? Oare ce vroia să demonstreze? Cum se simțea? Se simțea ca un arbore, un pom fructifer. Un vișin. Iar apa ce cădea peste el era ca o sticlă. O sticlă ce-l ține departe de restul lumii. În această sticlă nu mai există sentimente. Nu mai există dragoste, milă, iertare. Nu mai există răutate sau speranță.
De după un nor apare o rază de soare. Ploaia se liniștește și el rămâne în genunchi. Știe că n-o ... Citește mai departe!
I. Vișinul din sticlă-Rain
Ploua îngrozitor. Trotuarele erau negre și cerul se întuneca. Casele căpătau umbre gri, tăioase. Oameni nu mai erau pe străzi. Câțiva șoferi mai îndrăzneau să înfrunte furtuna. A început să fulgere. Fețe speriate se arătau din când în când la geamuri.
În parc, băncile erau goale. Copacii scuturau din frunze sub puterea picăturilor grele de ploaie. Era un coșmar. Însă, acolo, în mijlocul parcului, era cineva. Era el, îndrăgostitul. Stătea și privea cerul, deși era foarte ud. Nu îi păsa ... Citește mai departe!
Vișinul din sticlă
La fiecare început de an apare o mare dragoste. Dar în spatele fiecărei iubiri este o poveste mai puțin veselă. Așa este și drama ‘Vișinul din sticlă’ pe care urmează s-o cunoașteți aici. Nu pierdeți prima parte!!