Atunci am văzut-o pe ea profană. Nu mai era farul călăuzitor de altă dată. Știam că decăzuse, dar mă forțam să cred că nu e adevărat. Toată lumina din jurul ei se stinse brusc, ba chiar fața îi luă o nuanță întunecată. Probabil realizase că secretul ei nu mai era secret. Apoi, a mai tras un fum și s-a retras într-o negură pătrunzătoare…
Categorie: blacat
Lumina
Aș vrea să ies din sticla asta și să radiez în jur numai dragoste! E cineva împotrivă?!?
Înălțimea fricii
Cum e să cazi din copac? Te doare? Ai încercat măcar o dată? Eu m-am urcat în caiși, gutui, dar niciodată în vișini. Pentru acele fructe acre mă urcam pe gard. Și nu cădeam. Niciodată!
Esența
Nici nu știi ce ai pierdut! Mă simt puternic ca un arbore. Dar nu un stejar, nu un fag, ci un vișin. Ploaia nu mă atinge, frigul nu mă îndoaie. Nu mă poate durea nimic. Totuși, mai sunt lucruri care, într-adevăr pot distruge vișinii: omizile și…dragostea.
Gratii
Avea doar un anișor. Însă era înconjurat de gratii în față și în spate, în stânga și în dreapta. Ce făcuse ca să merite asta? Totuși, copilului nu-i era frică. Stătea și se juca acolo, în mica lui lume. Nu-l interesa exteriorul, era ca într-o sticlă. Iar el, un înalt vișin cu fructe roșii, dar acre. Poate că iubea prea mult, am auzit că dragostea întinerește. Un an…peste un an nu-și va mai aminti nimic. Gratii, ce gratii? Dar poate ... Citește mai departe!