Am luat muzica cu mine
Într-o eprubetă
Trasă direct din inimă
Și-a pierdut efectul asupra mea
Îi lipsești
Mi-a spus chiar așa
Că tu ești vers culoare și
C-ar vrea
Să îi iei locul
În sufletu-mi epuizat
Categorie: PoeVești
arunc căștile
Muzica din parc se
Aude mai bine
Dacă vine de la tine
Arunc căștile
Departe dacă știu
C-o să-ți ascult zâmbetul
Stai în brațele pulsului
Meu te
Va calma
Noi facem cele mai bune melodii
Vino să vezi
Că nu zic doar așa
nu strica
ce-ți strică niște strofe-n plus
oricum n-asculți și nu citești
doar mă taci nu mă privești
plină de indiferență
nici măcar nu m-ocolești
și de asta-s mulțumesc
dar nu ar strica și invers
tu să-mi spui eu să ascult
cu îmbrățișări tăcute
gălăgii de la săruturi
să ne trăim unul altuia
veșnicie cu tumulturi
Tu Infinit
Păreai nervoasă
Spune-mi tu
De unde atât nerv și forță
Să-mi treci tăcând prin sumbra față
Nu doar păream
chiar eram trist
Și prost
Nu te-am putut opri
Poate azi să-mi stai
O viață
Să-ți povestesc
Tu să zâmbești
Ziua-n care-am
Prins speranță
S-o repetăm
La infinit
rapid la mine
ai apărut
nu te-ai oprit
de ce mă taci
de ce-ți recit
de ce aștept
de ce nu-ți pasă
și cum aș putea să-ți spun
că-n mintea mea asta bolnavă
ți-e încă locul pregătit
spune-mi cum să-ți aranjez
să-ți fac șederea mai plăcută
că am de gând să te păstrez
o viață neîntreruptă
seara asta-mi înnoiesc
chemarea surdă către tine
și precum mi-ai apărut
aștept să vii rapid la mine