invitație

Coase-ți degetele de gâtul meu
Cu liane îmbătătoare
Sub luna de ceară
Care ne trezește simțurile

Ascultă-mi bătăile inimii
Pornite în jocul celui mai negru metal
Alternativa e să plutim pe lângă malul timpului
Să ne furăm unul altuia respirația

Absoarbe-mi sufletul
Să-ți tragă de colțurile buzelor
Până zâmbești
Să ne facem cazemată din îmbrățișări

Dă un bobârnac distanței dintre noi
Să nu încapă niciun strop de ploaie
Tu cu capul pe umărul meu
Eu acoperind gâtul tău

conservat

Azi nu am timp să privesc
Pipăi potecile cu sufletul
Mă prind cu unghiile de amintiri
Din care nu vrei să ieși

Toate serile în care am tăcut
Îmi dau palme peste față
Dorul înroșit în focul timpului
Îmi străpunge stomacul mă sugrumă

Un fum acid îmi tatuează coastele
Vomit doar furnici și fluturași
Carnivori ca nopțile
Ce se satură cu ce a mai rămas din mintea mea

Sunt doar o adiere
Care visează
Mă sfârșesc la venirea serii
Mă ... Citește mai departe!

un element

cutremură-mi copacii
lasă-i să zboare în altă parte
arde toate păsările ce îndrăznesc să fure lacrimi
îneacă toți prăduitorii neiscusiți ce pleacă flămânzi
lăsându-mi mie orele întregi
seacă râurile fantomatice ce adapă iluzii
ia lumina ia noaptea
dizolvă orice ființă în nepăsare

suflarea ta îmi seacă cele 70 de procente de apă
rămân pământ
pe care să îl recompui după cum vrei
printr-o chemare

cărbune aprins

fumul din suflet e mai nasol decât cel de țigară
nu se spală nu se vindecă
șiroiește negru printre oase și vene
zgârie pereți și urlă ca spânzurații

focul din piept e tămăduitor
dar mai întâi trebuie să mistuie tot
asta doare mai tare decât desprinderea membrelor pe viu
dar nici moartea nu e o consolare

în locul meu rămâne o torță
nu mai are mult de ars
fumul l-am înălțat a semnalizare
găsește-mă azi

scăpat din piept

nu văd niciun motiv pentru care să mai fumez
totuși aprind lacrimă de la lacrimă
când îmi culeg frunzele uscate

nu văd niciun motiv pentru care aș continua să te iubesc
dar mai las un fum încărcat cu tristețe
să-mi zboare din pieptul necopt

în goliciunea secundelor ce mi se lipesc de ceafă
văd toate motivele
pentru care încă te aștept aici pe bancă