alerg cu palete in maini
sa prind rasaritul
sa-l fac omleta
paharele se ridica
aruncandu-mi umbre pe ochi
sa fac loc serii
Categorie: PoeVești
Nevolutie
fara soare am fi niste viermi chiori
ne-am hrani pe unde defecam
am fi inca in pestera
la lumina basinilor preistorice
am juca sah cu bata
cel mai armonios lucru ar fi fost un sobolan bine fript
fara soare ne-am incalta cu pietre
nu am avea propriul limbaj
am face ca toate animalele
ca acum
fara soare in minte
ne-am bate in piept cu pumnii unsurosi
sau murdari de cacat
apoi am continua sa mancam
cum unii inca fac
Aprilie IO
mi-am construit culoar de ganduri
satul sa pasesc dintr-o zi in alta
sa-mi adun coastele de pe jos
sa ma preling in cafeaua de maine
mi-am innodat visurile la spate
ca sa nu mai inot dupa himere
dar ceva m-a dezlegat
eliberandu-ma intr-un secol hiperviciat
m-am reconstruit pe dinauntru
cu sfoara si var
imi cad peretii noaptea
ziua nu ii am
Aprilie infinit
mi-am intins soaptele pe paine
si le-am lasat sa creasca
sa-mi faca umbra sarbatorilor
frica am bagat-o in sosete
sa muste din zilele de ieri
sa le lase albe
am un varan in buzunar
imi croseteaza viitorul
ca un cofetar
zilele cu miros de tuica
au cazut din ziare
ziua de maine mi se urca in spinare
Coasa lui aprilie
ma arunc din varf de cer si zbor
lasa-ma sa-ti gust anotimpul
cu nuci si capsune
nu trebuie sa inchizi ochii
sunetul inaltimii oricum se aude
declar frunzele verzi
zambetu-ti clorofila
gandurile noastre adunate in coc de liane
fac scufundari
prin ape imaginare
nimicul e vesel
a murit capatand sens
dansez pe o raza de lumina
chiar daca nu se-aude
vei intelege intreg