Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Spune-mi de-am să te mai văd
Iubirea mea cu voal albastru
Că deja îmi pare rău
Că am fost așa sihastru
Dar asta era firea mea
Și doar în lipsa ta
S-a schimbat, s-a transformat
În altceva.
Spune-mi c-am să te mai văd
Să nu vărs lacrimi după tine
Că deja îmi pare rău
Îmi pierd încrederea în mine.
Abia ce o recâștigasem
Și nu știu cum de am pierdut-o
Căci de unde eu plecasem
Nu era un început
Spune-mi ... Citește mai departe!
Nu m-aș fi gândit niciodată la asta. Am fost complet bulversat când am văzut duhul cel rău risipindu-se dintre buzele ei. E nebună? Nu, nu cred că este. Cred că mi-e mie greu să mă adaptez la noi adevăruri.
Mai e mult până departe
Și n-am s-ajung să te cunosc
Că sunt chemat spre moarte
Pe jos…
Mai e mult până la tine
Și pașii devin mai grei
Se ridică noi coline
În fața ochilor mei..
Unde ești,
Să mă liniștești
Iar cu povești…?
Unde-ai plecat
Și m-ai lăsat
Întunecat…?
E tot mai liniște în jur
Si totul parcă se oprește
Inima se plictisește
În abajur.
Spirite îi dau târcoale
S-o ridice către nori
Dar eu nu o las să zboare
Și îi zic: azi n-ai să mori!
Închid ochii și aștept
O moarte lentă
Cu tentă
De pas făcut pe bec
Într-o direcție greșită
Nepăzită.
Plombe negre și albastre
Are cerul astei zile
Nu-l privesc în timp ce coace
Imagini pentru amintire.
Mi-amintesc cu drag de ea
Nu contează c-a zburat
Ca și fulgii albi de nea
Într-un peisaj furat.
Ascunsă e ca gândul meu
Și urât gândește-acum
Așa c-am scos-o din releu
Fără ca să iasă fum.