Trist e trecutul de după operaţie,
Durerii nu-i pot găsi o comparaţie.
Creierul meu se sperie,
Dragostea îi dă debranşări în serie.
Vedeam neclar ce am în faţă,
Dragostea intra în ceaţă.
Foarte puţin o mai puteam vedea
Şi-ncep să mă-ntreb: Cine era?
Era o fată cu mirări prea dese
Ce doar de mine pot fi înţelese.
Dar eu nefiind cine eram,
Numele ei nu mi-l aminteam.
Credeam că soarta-mi face glume,
Aveam acelaşi creier şi acelaşi nume.
Totuşi inima ... Citește mai departe!