Ce asortezi la Papillon?

De fapt, nu am început articolul cu un titlu corect, căci „papillon” înseamnă „fluture” în franceză, protagoniștii acțiunii fiind francezi. Dar nici eu nu sunt extraordinar de pasionat de istorie, lucru pe care se bazează filmul.

Întregul film este o (re)ecranizare a memoriilor scrise de un fost prizonier și evadat de pe Insula Diavolului din Guyana Franceză. Pentru că nu am verificat (nu știu cât de greu sau ușor ar fi fost să fac asta), am să presupun că mare ... Citește mai departe!

Anul trecut nu am citit aproape deloc

În timp ce alți oameni se laudă că numărul cărților citite de ei e format din 3 cifre, cifra asta magică la mine înseamnă altceva: înseamnă că și în 2018 am reușit să termin de citit doar 3 cărți; deși am tras din greu pe final de an să mai termin una, nu am reușit.

Nici anul trecut nu am parcurs cărți de specialitate, deși am câteva prin laptop și una prin telefon. Poate le vine rândul în 2019!

În ... Citește mai departe!

După o lună de „telemuncă”

Bine, n-a fost chiar o lună din motiv de sărbători și zilele dintre ele, și nici muncă-muncă… explic imediat, cronologic.

Cine mă cunoaște sau citește ce mai arunc eu pe aici a observat probabil că am tendința de a mă confrunta cu tot felul de probleme, de la cele care se rezolvă mai repede până la cele care rămân până uiți de ele (fără să dispară). Ei bine, un astfel de lucru s-a întâmplat din nou la începutul lui decembrie.... Citește mai departe!

Am uitat de aniversarea blogului!

Duminica trecută se împlineau fix 9 ani de când acest blog apărea ca să se înghesuie și el printre multele care existau deja chiar și la acea vreme. Motivele pe care aș putea să le invoc pentru ocolirea subiectului pot fi lipsa de timp, lipsa de chef sau chiar nepăsarea. În fond, nici de aniversarea propriei zile de naștere nu mă sinchisesc atunci când vine, în aprilie. Nu vreau să dau vina pe faptul că am făcut un redesign pentru ... Citește mai departe!

Un halat și-o durere de cap

Era vineri de dimineață, foarte devreme. De fapt, nici nu conta pentru că nu mai dormisem de 72 de ore (record personal pe care nu vreau să-l depășesc).  Și nu era o insomnie ca multele pe care urma să le am, când doar privești ba pe pereți, ba spre geam și aștepți să treacă timpul. Nu. Era cea mai afurisită durere de cap pe care am avut-o vreodată, pornită de la un dinte cariat și întinsă în toate colțurile gurii, ... Citește mai departe!